Se spune că în dimineața de 9 martie, patruzeci de sfinți au bătut cu ciomegele în pământ că să intre gerul, iar alți patruzeci au făcut același lucru ca să scoată afară căldură și să răsară iarbă verde.

În calendarul creștin ortodox, ziua de 9 martie, ziua celor 40 de Sfinți Muceniți, este însemnată cu o cruce neagră, ceea ce înseamnă că astăzi nu este bine să speli rufe.

Cărțile sfinte spun că pe vremea împăratului Lichinie, în Sevas­tia, cetatea Armeniei, trăia un voievod cumplit pe nume Agricolae și că acesta avea o armată formată din 40 de soldați, toți creștini. Prinzând de veste, voievodul i-a silit să se lepede de dreaptă credința pentru a se închină idolilor. Refuzând să o facă și încălcând astfel poruncă, soldații au fost supuși unor torturi de neimaginat. Au fost ținuți o noapte într-un rău înghețat, le-au fost zdrobite fluierele picioarelor, iar după ce și-au luat cunună muceniciei de la Hristos, trupurile lor au fost arse pe rug și aruncate într-un râu.

În calendarul popular, săr­ba­toa­rea poartă numele de Mucenicii, Ma­ci­nicii, Moșii de Mărțișor, Sfințisorii sau Sâmbra plugului, ultima denumire evocând începutul noului an agricol. În unele locuri se crede că Ba­bele, capricioase și imprevizibile, mai zăbovesc încă trei zile pe la noi însă, în majoritatea zonelor, începând de astăzi, Zilele Babelor lasă locul Zilelor Moșilor.

Despre acestea se spune că ar fi mai bune, mai cal­du­roa­se și mai senine precum sufletul Mo­și­lor. Mucenici sunt spiritele acestor stră­moși mitici, cărora femeile le pre­gă­tesc și le aduc ofrandă preparate ri­tuale ce urmează a fi consumate în con­text ceremonial sau împărțite de pomană la biserică. Poartă numele de mucenici, macinici, branduși, bran­dusei, bradosi, sfinți și sfințișori, și au formă de opt, de albină, de po­rum­bel sau chiar de om, ecou prin vea­curi al sacrificiilor rituale umane, atestate în ceremoniile Anului Nou, celebrat în vechime la echinocțiul de primăvară.

În fiecare an, la 9 martie, se aprin­de focul echinocțial de Mucenici, numit și Focul Sfinților. Proiecție simbolică a soarelui pe pământ, focul arde anotimpul cel vechi și îm­bă­trâ­nit, pentru a-l face să renască pe cel nou, aducător de vigoare și viață. Totoda­tă, are un rol apotropaic, fertilizator și magic. Copiii sar peste focurile aprinse în fiecare ogradă, pentru a fi feriți de boli, femeile presară cenușă de jur-împrejurul gospodăriei, formând un cerc protector împotrivă șerpilor, bărbații întrețin flăcările cât mai mult timp, cu credința că, astfel, îi încălzesc pe cei 40 de Mucenici.

Astăzi are loc și „retezatul stupilor”, adică se scot stupii afară, se cu­ra­ță fagurii și se recoltează mierea, fo­losită acum în scop ceremonial. Din ea se prepară fel de fel de leacuri baăbesti și tot cu ea se îndulcește ra­chiul, consumat în beția rituală în­gă­duită de Mucenici. Apoi se ung stu­pii cu rachiu pentru că să se în­mul­țeas­că roiul și se împart de pomană mu­ce­nici (în formă de albină) și miere. Dacă tot am pomenit de beția ri­tua­­lă, trebuie să amintim faptul că astăzi tradiția cere să bem 40 de pahare cu vin sau – dacă nu ne țin puterile – să gustăm de 40 de ori din licoarea magică aducătoare de sânge nou, sănătate și vigoare.

Nu trebuie să uităm că toți oamenii care nu au nume de sfinți își serbează astăzi onomastică, iar tot ce semănăm azi va rodi de 40 de ori mai mult, că, dacă nu respectăm sărbătoarea, vom boli 40 de zile, că așa cum va fi vremea, o vom avea și în următoarele 40 de zile.

LĂSAȚI UN MESAJ